STAȚIA SPAȚIALĂ INTERNAȚIONALĂ este una dintre cele mai importante realizări ale științei și ingineriei. Ideea proiectului a apărut undeva prin anii 60, dar ceea ce cunoaștem noi ca ISS în ziua de azi datează din anii 90 când a început o adevărată cursă spre cunoașterea și întelegerea spațiului cosmic cu ajutorul acestui modul care poate fi locuit în spațiu suficientă vreme de către cercetători. ISS reprezintă contribuția mai multor agenții spațiale mondiale, un laborator spațial dotat cu multe module fiecare pentru a culege diferite date sau pentru a rula diferite experimente. ISS rămâne una dintre cele mai frumoase invenții ale omenirii, reprezentând un simbol al cuceririi spațiului.
miercuri, 8 iunie 2011
marți, 7 iunie 2011
Galaxia Andromeda
Imaginea de mai sus reprezintă Galaxia Andromeda una dintre cele mai spectaculoase galaxii care se pot observa pe bolta cerească chiar și cu un telescop nu prea mare. Ea mai este denumită și M31 (nume dat în catalogul întocmit de Charles Messier care cuprindea și alte obiecte Deep-Sky, ca roiuri , nebuloase etc.). sau NGC 224 și se află la circa 2,4 milioane de ani-lumină distanță de Galaxia noastră (Calea Lactee). Are o magnitudine vizuala de circa 3.4m , deci se poate observa chiar și cu ochiul liber în locurile mai înalte și mai întunecoase cum ar fi pe munte. Cercetătorii au constatat că această minunată galaxie este în curs de coliziune cu galaxia noastră, însă peste foarte multă vreme de acum încolo așa că noi nu avem încă de ce să ne facem griji.
Imaginea zilei de la NASA - 7 IUNIE 2011
În imagine este reprezentată Naveta Spațială Endeavour, în timpul aterizării pe o pistă în Cape Canaveral, Florida, SUA, după terminarea unei misiuni de 16 zile care a inclus și o vizită pe Stația Spațială Internațională (ISS). Naveta Spațială Endeavour a zburat 25 de zboruri, având la activ un total de 299 de zile în spațiu de la lansarea ei de către NASA în 1992. Momentan Endeavour va staționa în California Science Center. Între timp, Nasa pregătește o misiune a navetei Atlantis, care de altfel va fi și ultima cursă în spațiu a unei navete spațiale pe o perioadă nelimitată de timp, misiunea fiind programată pe 8 iulie.
luni, 6 iunie 2011
Imaginea zilei de la NASA - 6 IUNIE 2011
Călătorind mai mulţi kilometri prin Wyoming, SUA, puteţi vedea o privelişte neobişnuită.
Wyoming, denumire oficială, State of Wyoming (în limba română, Statul Wyoming), este unul din cele 50 de state ale SUA, aflat în partea zonei țării cunoscută ca The West. În timp ce treimea estică a statului aparține geografic Marilor Câmpii (în original, The Great Plains), majoritatea statului este dominată de numeroase grupe și lanțuri montane. Statul Wyoming a fost format din părți care au aparținut succesiv teritoriului inițial Idaho, apoi teritoriului Dakota și, respectiv teritoriului Wyoming. Teritoriul Wyoming, coincizând ca suprafață cu statul omonim de azi, s-a alăturat Uniunii la 10 iulie 1890 ca cel de-al patruzeci și patrulea stat al acesteia. Ca și în trecut, statul Wyoming este și astăzi statul american cel mai depopulat, numărând la recensământul din anul 2000 doar 509.294 locuitori.Capitala și cel mai mare oraș al statului este Cheyenne.
Wyoming, denumire oficială, State of Wyoming (în limba română, Statul Wyoming), este unul din cele 50 de state ale SUA, aflat în partea zonei țării cunoscută ca The West. În timp ce treimea estică a statului aparține geografic Marilor Câmpii (în original, The Great Plains), majoritatea statului este dominată de numeroase grupe și lanțuri montane. Statul Wyoming a fost format din părți care au aparținut succesiv teritoriului inițial Idaho, apoi teritoriului Dakota și, respectiv teritoriului Wyoming. Teritoriul Wyoming, coincizând ca suprafață cu statul omonim de azi, s-a alăturat Uniunii la 10 iulie 1890 ca cel de-al patruzeci și patrulea stat al acesteia. Ca și în trecut, statul Wyoming este și astăzi statul american cel mai depopulat, numărând la recensământul din anul 2000 doar 509.294 locuitori.Capitala și cel mai mare oraș al statului este Cheyenne.
duminică, 5 iunie 2011
Imaginea zilei de la NASA - 5 IUNIE 2011
Imaginea reprezintă una dintre cele mai strălucitoare supernove din ultimii ani și a fost înregistrată într-o galaxie de tip Vârtej (Whirlpool – M51). O supernovă similară a fost înregistrată în cursul anului 2005, și în cursul anului 1994. Fotografia de mai sus reprezintă două imagini luate cu un telescop mic: una pe 30 mai unde nu se vedea încă supernova, și una pe 2 iunie aceasta fiind prima imagine în care a fost raportată supernova.
Caracteristicile supernovelor:
• au masa foarte mare ( de patru până la opt ori masa Soarelui);
• pot fi văzute de pe Pământ la lumina zilei, cu ochiul liber, deoarece împrăştie materie stelară în spaţiu ca urmare a exploziei violente ce se produce când presiunea în interiorul stelei devine uriaşă;
• în regiunea lor centrală, la 600 de milioane de kelvin carbonul generează nuclee de neon şi magneziu;
• explozia foarte puternică a supernovelor duce la scindarea nucleelor în fragmente care pot fuziona formând nuclee mai grele decât fierul (argint, aur, uraniu).
TIPURI DE SUPERNOVE:
Supernovă de tip Ia
O supernovă de tip Ia este o subcategorie de stele variabile cataclismice rezultată din explozia violentă a unei pitice albe. O pitică albă este restul unei stele care și-a încheiat ciclul normal de viață și a încetat să mai întrețină fuziune nucleară. Piticile albe de tipul cel mai comun, carbon-oxigen, sunt capabile de a mai întreține unele reacții de fuziune ce eliberează o cantitate mare de energie, cu condiția ca temperatura lor să crească suficient de mult.
Din punct de vedere fizic, piticele albe cu viteză redusă de rotație sunt limitate la mase mai reduse decât limita Chandrasekhar de aproximativ 1,38 mase solare. Aceasta este masa maximă ce poate fi suportată de presiunea de degenerare electronică. Dincolo de această limită, piticele albe își încep colapsul gravitațional. Dacă o pitică albă adună prin acreție masă de la o stea-companion într-un sistem binar, se crede că miezul său își atinge temperatura de declanșare a fuziunii carbonului. Dacă pitica albă se unește cu o altă stea (eveniment foarte rar), ea depășește imediat limita și începe colapsul, crescând din nou temperatura peste punctul de declanșare a fuziunii nucleare. În câteva secunde de la inițierea fuziunii nucleare, o porțiune substanțială de materie din pitica albă intră într-un proces cu reacție pozitivă, prin care temperatura crește și mai mult, eliberând suficientă energie (1–2 × 1044 jouli) pentru a desface stele conducând la explozia unei supernove.
Această categorie de supernoveproduce luminozitate maximă constantă din cauza uniformității masei piticelor albe care explodează prin mecanismul de acreție. Stabilitatea acestei valori permite acestor explozii să fie utile ca reper pentru măsurarea distanței până la galaxiile lor deoarece magnitudinea vizuală a supernovelor de acest tip depinde mai ales de distanță.
Supernovă de tip II
O supernova de tip II aparține unei subcategorii de stele variabile cataclismice cunoscute sub denumirea de supernove cu colaps al miezului, ce rezultă din prăbușirea internă și explozia violentă a unei stele masive. Prezența hidrogenului în spectrul său este cea care distinge o supernovă de tip II de alte clase de supernove. O stea trebuie să aibă o masă de cel puțin 9 ori mai mare decât cea a Soarelui pentru a suferi acest tip de colaps.
Stelele masive generează energie prin fuziunea nucleară a elementelor. Spre deosebire de Soare, aceste stele posedă masa necesară pentru a fuziona elemente cu masă atomică mai mare decât hidrogenul și heliul. Steaua evoluează pentru a favoriza fuziunea acestor elemente de masă mare, în permanentă acumulare, până când, în cele din urmă, se formează un miez de fier. Fuziunea nucleară a fierului nu produce energie suficientă pentru a susține steaua, și astfel miezul devine o masă inertă susținută doar de presiunea de degenerare a electronilor. Această presiune se creează atunci când orice compresie suplimentară a stelei ar obliga electronii să ocupe aceeași stare cuantică, ceea ce nu este posibil pentru acest tip de particulă.
Când masa miezului de fier depășește 1,44 mase solare (limita Chandrasekhar), se declanșează o implozie. Miezul se contractă rapid sub presiune, încălzindu-se, ceea ce duce la accelerarea reacțiilor nucleare din care rezultă formarea de neutroni și neutrini. Colapsul este blocat de forțele pe distanțe mici ce acționează între acești neutroni, ceea ce face forța imploziei să se îndrepte spre exterior. Energia acestei unde de șoc în expansiune este suficientă pentru a detașa materialul stelar din jurul miezului.
Planeta Saturn...
În cele ce urmează vă voi prezenta câteva imagini cu planeta Saturn, fotografiată la Observatorul Astronomic din Iași...
vineri, 3 iunie 2011
Învățați constelațiile...
Una dintre importantele părți ale astronomiei este cunoașterea constelațiilor. Cerul a fost împărțit în 88 de constelații fiecare având numele unor personaje, animale sau monștrii din mitologie. În acest sens am atașat acestui comentariu un link către un document de unde puteți învăța constelațiile.
SUCCES!!! http://www.regulus.ro/gpu/text/constelatii.pdf
joi, 2 iunie 2011
Carti recomandate pentru a învăța Astronomie și Astrofizică...
Pentru a învăța și a înțelege anumite aspecte legate de aștrii, apariția, structura și evoluția Universului vă recomand să citiți următoarele materiale: Universul - vol.1 Astronomie, vol.2 Astrofizică, autor: Vasile Ureche. În primul volum puteți face primii pași în astronomia sferică, puteți învăța despre timp și măsurarea lui, despre mișcările aparente ale planetelor și fazele lor și puțină mecanică cerească de bază. În volumul doi sunt introduse elemente de teoria radiației, aplicații ale analizei spectrale în astrofizică, câte ceva despre intrumentele cu ajutorul cărora se fac observațiile, este prezentat Soarele, de asemenea poți învăța principalii parametrii care caracterizează o stea, vei aprofunda cunoștințele despre interiorul stelelor, vei ajunge să cunoști mai bine galaxia noastră (Calea Lactee), vei învăța despre stelele relativist, despre originea și evoluția corpurilor cerești. De asemenea vă recomand orice material scris de Chandrasekhar, cel care a luat premiul Nobel pentru astrofizică, prin descoperirea limitei care îi poartă numele, Limita Chandrasekhar (la aprox peste 1.4 mase solare o stea pitică albă colapsează într-o stea neutronică sau o gaură neagră).
ECLIPSE ÎN LUNA IUNIE, 2011
Astăzi estul Asiei, nordul Americii și Islanda s-au bucurat de priveliștea unei eclipse parțiale de Soare. După cum probabil cunoașteți atât eclipsele de Soare cât și cele de Lună sunt studiate cu ajutorul ciclului Saros, care are o durată de circa 18 ani 11 zile și 8 ore. Cu alte cuvinte acesta este mecanismul după care se produc în mod periodic eclipsele de Soare și de Lună. Luna aceasta se mai poate observa și o eclipsă totală de Lună în ziua de 15, ce va putea fi observată din America de Sud, Europa, Africa, Asia, Australia, așadar deci și din Romania. Vă doresc un cer senin în timpul observației eclipsei.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)